dr Mircea Bilius, medic primar veterinar

Zilele scurte si noptile geroase au plecat catre alte meridiane. A sosit momentul sa ne concentram asupra sezonului concursurilor care in scurt timp intra in linie dreapta. Cheia de bolta in pregatirea porumbeilor o reprezinta desigur metodele de zbor, intre ele doresc sa ma refer la doua mai principale, vaduvia sau naturalul. Nu emit pretentia unor recomandari, literatura columbofila abunda in acest sens, doresc sa va impartasesc cateva experiente din modesta mea practica. Dumneavoastra  veti reflecta la partile bune sau la cele rele. Porumbelul este o sursa inepuizabila de taine pe care eu inca nu am reusit sa le cuprind. In articolul publicat in 2011 intitulat ,,Iri si Moni” insistam asupra supravegherii comportamentului porumbeilor aflati in colectivitatea volierei. Sa studiem atitudinea lor, caracterul temperamentului, coleric sau limfatic etc. Tresaturi aparent lipsite de importanta pot asigura temelia unor performante superioare. Revin asupra metodei de zbor, cred eu foarte cunoscuta, vaduvia, asa cum o practic in voliera. In cotidianul vietii mele pe primul plan se situeaza obligatiile profesionale, din ele imi intretin famila, de altfel nu stiu in asociatiile noastre cine este capabil sa faca columbofilie profesionista. Un prieten de la Bruxelles imi povestea ca  Erik Limburg si tatal sau (decedat intre timp) in perioada sezonului de concursuri intrau in voliera la orele 5,00 dimineata si o parasea seara dupa orele 21,00. Recompensa materiala prin sumele incasate din vanzarile porumbeilor, pariurile din concursuri, etc, justificau eforturile depuse. La majoritatea membrilor nostri columbofilia este o pasiune si aceasta la randul ei reprezinta o componenta a sufletului.

In columbaria mea preocuparea clasica o reprezinta separarea in luna noiembrie a femelelor in compartimentul vaduvelor, izolat optic si acustic de masculi care raman pe policioarele cuibarilor si odihnitori. Spre deosebire de masculi, porumbitele sunt mai delicate, mai sociabile predispuse pe timpul vaduviei la cupluri lezbiene. Pentru a evita incidenta cuplurilor lezbiene in compartimentul vaduvelor pastrez numai odihnitoarele, neexistand boxe unde sa-si depuna ouale. O practica mai interesanta folosita de belgianul Erik Limburg este aplicarea pe pardosea a unor role de aluminiu care in momentul cand porumbitele incearca sa se aseze, ele se rotesc asemeni rolelor de la unele tipuri de hranitoare, intalnite si la noi. Vaduvele gasesc stabilitate numai pe placa unde se gaseste hranitorul cu boabe. Dupa mine acesta este un sistem bun. In ultima decada a lunii martie formez cuplurile. Pe Yarlingi ii motivez lasandu-i sa creasca un singur pui. Dupa depunerea celei de-a doua pereche de oua, separ femelele in boxa vaduvelor. Las masculii sa cloceasca in continuare doua zile, ei se linistesc si arunc ouale. Porumbeii maturi, peste doi ani la inceputul lunii aprilie ii imperechez, las sa cloceasca 8 zile, indepartez femelele lasand masculii sa se odihneasca in continuare pe cuibar pana la abandonarea oualelor. In paralel cu programul pe care vi l-am prezentat, incep antrenamentele. Daca zborul porumbeilor este inca influientat de vicisitudinile iernii, la noi in Suceava clima este aspra, incep antrenamentele sistematice: la 8 km, 15 km, 35 km ( Siret ), 35 km (Radauti ), 40 km (Gura Humorului), 70 km  (Mestecanis), 100 km ( Prislop). Intrucat in zona noastra deplasarile la concursuri relativ scurte de exeplu Prezmsyl, dureaza minimum doua zile fiind nevoiti sa ocolim Ucraina prin Ungaria, Slovacia, Polonia de Vest, inaintea introducerii in pliante las partenerii pe cuibar 10-15 minute.

La revenirea din concursurile de la distanta (fond-maraton) in functie si de dificulatea etapei porumbeii raman impreuna pana a doua zi. Pentru a va edifica mai bine asupra metodei vaduviei din voliera mea, concretizez prezentandu-va experientele traite cu un porumbel care mi-a oferit cele mai performante zboruri numai la categoria Maraton. Anul ecloziunii sale, luna mai 2007. In anul respectiv pui fiind l-am zburat doua etape Sighetul Marmatii (180km), doua etape Prezmsyl (346km), doua etape Iaroslav (369km), o etapa Radom (556km).

Din generatia puilor respectivi o femela a cucerit titlul de Campioana Nationala demifond in Expozitia Natioanala Piatra Neamt 2007. Tizul meu, viitorul star inca nu se evidentia, ocupand locuri de mijloc in cadrul lotului de pui. In primavara anului 2008, si va rog sa retineti, catre sfarsitul lunii aprilie a crescut cateva zile un singur puisor. Acesta fiind debil, subvital, chiar in primele zile ale lunii mai l-am sacrificat, incepand vaduvia. Masculul meu, acum devenit Yarling in programul concursurilor din 2008 a zburat: 2 etape Sighet Marmatii, 2 etape Chelm, 1 etapa Suwalchi (754 km), si apoi declanseaza suita de performante: 1 etapa Biscupiek (810 km)- 5,08p, 1 etapa Elblag (868 km) -16,0p, 1 etapa Braniewo (872 km)-18,08p.

Cumulul puncteler i-au asigurat locul 2 la categoria Maraton Yarlingi in Expozitia Nationala de la Oradea. In Suceava ,,namber one” la categoriile fond si maraton, Yarlingi si maturi, qvadruplu campion al Asociatiei Suceava in anul 2008. In luna septembrie a crescut o pereche de pui. Anul 2009, in luna aprilie creste doi pui. Dupa ecloziunea celei de-a doua ponte, in momentul cand puisorii aveau 12 zile i-am retras porumbita. Un cuplu din matca a acceptat puii transferati. In primele etape ale campionatului 2009 nu se face remarcat, zboara 1 Prezmsyl, 2 Losice, 1 Suwalki, apoi urmeaza cea mai dificila etapa cu mari pierderi, Paslek (845 km), barbatusul pur si simplu explodeaza in fata, 1670 porumbei – 2,99p. Norma la Maraton International era indeplinita, dar nu l-am menajat. Ultimul concurs localitatea Gdansk, vreme caniculara, lansare intarziata, claseaza satisfacator in primii 50 de porumbei pe zona.

M-a surprins la acest exemplar predilectia numai pentru distante de peste 800 km, manifestata inca de la o varsta frageda. Inclin sa cred ca rezultatele mai modeste de la inceputul campionatului 2009 se datoresc tocmai cresterii puilor. A doua pereche numai pana la 12 zile. La Expozitia Nationala Brasov 2010, a ocupat locul 1 maturi, categoria Maraton International. Bineinteles ca si la Suceava pentru al doilea an consecutiv a fost vedeta Maratonului. Numeroasele zboruri in anul ecloziunii sale, sarabanda victoriilor in 2008, l-au marcat fizic. Daca in aprilie 2009 ii lasam pentru crestere un singur puisor s-ar fi evidentiat probabil si in etapele scurte. Expunerea mea v-a convins ca sunt adeptul practicarii vaduviei. Cu multi ani in urma am incercat sa combin vaduvia cu metoda zborului la natural. Peripetiile experientei traite nu le pot uita nici astazi. Se intampla in vara anului 1990, categoria Fond pentru asociatiile moldovene includeau un numar de 4 etape. In R.N.S. nu exista notiunea de Maraton. Toate lansarile au fost planificate din localitatea poloneza Gdansk (915 km). Intre etape perioada de recuperare era de 3 saptamani. La etapa de Gdansk 2 un barbatus din lotul meu, imi amintesc seria de inel 56025-88 a clasat locul 1 sosind in prima zi la orele 19,40. In concursuri participau asociatiile: Suceava, Botosani, Iasi, Bacau, Vaslui, Vrancea. La unele etape veneau si columbofili din Braila sau Galati. Entuziasmat, fericit pentru performanta masculului si bineinteles in dorinta obtinerii unei perechi de pui i-am oferit porumbita, tinuta pana atunci in compartimentul vaduvelor. Dupa cateva zile femela a depus oua si au inceput clocitul. Greseala mea a fost ca in toata perioda clocitului nu l-am miscat in antrenamente pe distante scurte necesare mentinerii conditiei fizice. Lundu-l direct de pe cuibar l-am angajat la etapa urmatoare de Gdansk 3. Atletul meu a sosit tot in prima zi de concurs in jurul orei 20,30.

Imediat dupa ce a intrat in compartimentul volierei si-a consumat insetat apa, la cateva minute a facut o puternica febra musculara. Pareza tetanica a aripilor, starea acuta de prostratie datorata toxinelor acumulate in organism, consecinta efortului intens depus pe parcursul sutelor de kilometri. Porumbelul nu reusea sa zboare la cuibar, aripile s-au desprins de trunchi, lasate jos, febra, tremur muscular, inapetenta, se hranea cu multa dificultate. Doua zile l-am ajutat eu. Eram disperat, pasarea dupa trei concursuri de la Gdansk se situa pe primul loc. Era necesar insa si ultimul zbor, categoria sportiva cuprindea 4 etape obligatorii de fond. Va intrebati care au fost cauzele febrei musculare? Procesul biochimic este extrem de complex. Necesarul de energie conditioneaza intensitatea efortului muscular depus de porumbel pe timpul zborului. In transportul oxigenului prin organismul porumbelului, rolul esential revine unei componente a fibrei musculare numita mioglobina. Cantitatea de mioglobina din muschi este variabila de la pasare la pasare fiind conditionata de nevoia de oxigen a musculaturii. Antrenamentele sistematice si hranirea cu boabe bogate in glucide contribuie la formarea unei cantitati mai mari de mioglobina in muschii toracali, muschii aripilor in general in tesuturile musculare ale organismului care asigura travaliul miscarilor. Miglobina in cantitate mai mica in musculatura inseamna oxigen mai putin, o ardere insuficienta a glucozei si consecinta o insuficienta energie musculara necesara zborului. Nu se poate asigura necesarul de energie pentru contractia musculara prelungita solicitata de zborurile lungi si obositoare. Acidul lactic rezultat in urma proceselor biochimice care se petrec in tesutul muscular nu se elimina in proportie corespunzatoare. Porumbelul neantrenat suficient, deci cu continut mai mic de mioglobina va acumula cantitati tot mai mari de acid lactic. Se prodece asa numitul proces de acidoza care perturba activitatea musculara. Tulburarile biochimismului muscular se exteriorizeaza prin semne specifice ca cele descrise mai sus, intalnite la porumbelul meu revenit de la Gdansk 3. Recuperarea porumbeilor de la zboruri de la distante necesita un program minutios care sa urmareasca in principal urmatoarele elemente: dezintoxicarea organismului pentru eliminarea metabolitilor acumulati in timpul zborului, recuperarea alimentara si recuperarea fizica. Va asigur cu toata raspunderea ca actiunea de recuperare este complicata si necesita din partea nostra pricepere, rabdare si timp. De aceea recomand sa evitam in timpul desfasurarii programelor de concursuri mai ales cele rezervate categoriilor zborurilor de la distanta, combinarea metodei vaduviei cu metoda de zbor la natural. Activitatea biochimica la nivelul tesutului muscular asigura dinamica zborului porumbeilor in concursurile columbofile fiind dependente de antrenamente sistematice si desigur o alimentatie bogata in seminte cu continut glucidic. Cu numai trei zile inainte de ultimul Gdansk am reusit sa-l refac si sa performez cu el, devenind campionul Asociatiei Suceava. La Expozitia Nationala de la Pitesti 1990 a ocupat locul 12 la categoria fond.

Sunt columbofili care ma intreaba daca nu vand Campionul meu? Cu celeritate le raspund. Anii pe care porumbelul ii are de trait, daca Bunul Dumnezeu ingaduie, ii voi petrece si eu. Intre mine si porumbel s-a cimentat o simbioza cotidiana. Delicatetea ei nu-mi permite sa o frang. Ar fi pacat, viata mea realmente ar fi lipsita, vaduvita, de substanta. Nu cred ca este placere si liniste mai adanca decat petrecerea ultimilor ani din viata inconjurat de cei care-ti sunt atat de dragi!